Julio Iglesias s-a născut la Madrid, la 23 septembrie 1943, orele 14.00, în vechea maternitate madrilenă de pe strada Mesón de Paredes. Este fiul cel mare al doctorului Julio Iglesias Puga şi al Mariei del Rosario de la Cueva y Perignat. Şi-a petrecut copilăria alături de fratele său, Carlos.
Rudele din partea tatălui sunt originare din Galicia (regiune situată în nordul Spaniei). Tatăl său, doctorul Iglesias, s-a născut la Orense, iar bunicii paterni se numeau Manuela şi Ulpiano. În ceea ce priveşte rudele din partea mamei, bunicul său, José de la Cueva, a fost un celebru ziarist andaluz, iar bunica sa se numea Dolores de Perignat Orejuela de Camporedondo.
Julio Iglesias era un sportiv excelent, fiind portar în echipa de tineret de la Real Madrid. Dorinţa sa era să ajungă fotbalist profesionist, dar nu a renunţat niciodată la Studio pentru aceasta. A urmat Dreptul, la Universitatea Complutense din Madrid.
La 20 de ani, în noaptea de 22 septembrie 1962, în timp ce se întorcea de la Majadahonda la Madrid însoţit de mai mulţi prieteni (Enrique Clemente Criado, Tito Arroyo şi Pedro Luis Iglesias), pe la 02.00 dimineaţa, a suferit un grav accident rutier, în urma căruia a rămas semi-paralizat mai bine de un an şi jumătate. Era foarte puţin probabil să mai poată merge vreodată. Infirmierul care îl îngrijea (Eladio Magdaleno) i-a dăruit o chitară. Julio petrecea ore întregi ascultând radioul şi scriind poezii. Erau versuri triste, romantice, în care se întreba care este misiunea omului în viaţă. Pe atunci, nici nu se gândea că avea să devină cântăreţ.
A început să cânte pentru a depăşi momentele de nostalgie şi tristeţea care îl cuprindea când se gândea că, dintr-un sportiv care promitea, devenise un om imobilizat la pat. A învăţat treptat să cânte la chitară, atât cât să îşi poată pune versurile pe muzică.
Eforturile sale, dorinţa de a trăi şi sprijinul familiei, îndeosebi al tatălui său, care a renunţat chiar şi la activitatea profesională, mai bine de un an, pentru a-i fi alături în perioada de recuperare, au făcut posibil un adevărat miracol: Julio a început să meargă din nou. Pentru aceasta, au fost necesare luni de recuperare pe plajele din La Carihuela în Torremolinos (Malaga) şi Benidorm (Alicante), unde Julio îşi începea exerciţiile medicale dimineaţa, devreme, însoţit de tatăl său.
După ce s-a vindecat, şi-a reluat studiile şi a plecat la Londra, pentru a învăţa limba engleză, mai întâi la Ramsgate şi apoi la Bell's Language School, Cambridge. Uneori, la sfârşit de săptămână, cânta într-un pub (Air Port Pub) piese celebre la acea vreme, ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea să îi devină prietenă şi care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.
Julio continuat să compună şi, într-o bună zi, a decis să apeleze la o casă de discuri, căreia i-a pus la dispoziţie una din piesele pe care le compusese, pentru a fi dată unui interpret. Managerul casei de discuri, după ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obişnuit şi având ca acompaniament muzical doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânţi chiar tu?”. Julio a răspuns: “Pentru că eu nu sunt cântăret.”, dar în cele din urmă l-au convins şi astfel s-a prezentat la binecunoscutul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). La 17 iulie 1968, câştiga Festivalul cu celebra sa piesă La vida sigue igual (Viaţa îşi urmează cursul) şi semna un contract cu Discos Columbia.
În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Braşov. În acelaşi an a avut loc primul său turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Vińa del Mar (Chile) şi a realizat primul său film, La vida sigue igual (Viaţa îşi urmează cursul).
S-a căsătorit la 20 februarie 1971, la Toledo, cu Isabel Preysler Arrastria (Manila, 18 februarie 1951), petrecându-şi luna de miere în Gran Canaria (Insulele Canare). Au împreună trei copii: María Isabel - “Chábeli” (3 septembrie 1971, Madrid), Julio José (25 februarie 1973, Madrid) şi Enrique Miguel (8 mai 1975, Madrid). În 1978, însă, s-au despărţit, iar un an mai târziu au obţinut divorţul.
|
|
|
|
Julio Iglesias a participat, în 1971, la Festivalul EUROVISION şi la multe alte evenimente muzicale, devenind numărul 1 în întreaga lume, din Mexic până în Argentina şi din Spania până în Japoina.
Tot în 1971 a înregistrat în limba japoneză cântecul Como el álamo al camino (Fidel iubirii tale), cu titllul ANATAMO URAMO. Un an mai târziu, a înregistrat primul său album în germană. În 1975 a apărut cel dintâi album al lui Julio în limba portugheză, iar în 1978 a semnat un contract cu casa de discuri CBS Internacional şi a realizat primele sale albume în franceză şi italiană. De asemenea, a fost invitat să facă parte din juriul concursului Miss Univers, în Australia.
În 1983, la Paris, lui Julio Iglesias i-a fost decernat primul şi singurul Disc de Diamant oferit vreodată unui cântăreţ de către Cartea Recordurilor, pentru meritul de a fi interpretul care a vândut cel mai mare număr de albume înregistrate în cel mai mare număr de limbi străine, din istoria muzicii (germană, engleză, franceză, italiană, portugheză, spaniolă, tagalo - limbă vorbită de zeci de milioane de locuitori din Filipine şi care stă la baza limbii filipineze – şi japoneză).
Din
1985, Julio Iglesias are o Stea a
Celebrităţii care îi poartă numele la Hollywood, fiind unul dintre puţinii
artişti de origine hispanică imortalizaţi pe Hollywood Walk of Fame.
Această Stea se află în partea de sud a Bulevardului Hollywood, între străzile Orange şi Sycamore.
Julio a fost, de asemenea, omagiat de locuitorii din Miami, oraş în
care
a locuit o perioadă îndelungată. Ei i-au oferit un loc de onoare pe
legendara Alee a Starurilor Latine, de pe strada nr. 8 din
Miami.
Julio Iglesias are o stea dedicată lui şi în Olanda, din 28 ianuarie 1991.
În 1988 a obţinut premiul Grammy pentru Cel Mai Bun Cântăreţ Latin al anului 1987, datorită albumului său Un hombre solo (Un om singur). A câştigat, de asemenea, premiul Aplauso'92, fiind desemnat artistul anului.
În 1992, la Florida, a fost numit “Spaniol Universal”, iar în Spania, “Ambasadorul Galiciei” în lume.
În 1997, Julio a primit Premiul Mónaco pentru Muzică, fiind considerat Cel Mai Bun Cântăreţ Latin. A fost, totodată, primul artist străin din istoria Chinei căruia i s-a decernat prestigiosul Golden Record Award, în 1995.
Julio Iglesias este cel mai popular interpret din lume. De-a lungul remarcabilei sale cariere, a vândut peste 250 de milioane de albume şi a obţinut peste 2600 de discuri de platină şi de aur.
Pentru Julio, orice detaliu, oricât de neînsemnat ar părea, este deosebit de important. În studioul de înregistrări, îşi pregăteşte cântecele notă cu notă, studiază fiecare cuvânt, până când obţine efectul dorit, până când aude ceea ce, probabil, doar el poate auzi, dar noi toţi putem simţi: sunetul sufletului care vibrează şi se lasă purtat de fiorul emoţiei, un sunet care poate fi obţinut doar graţie unei discipline de fier.
La 7 septembrie 1997, orele 13.34 GMT, s-a născut cel de-al patrulea fiu al său, Miguel Alejandro, la spitalul Mount Sinai din Miami Beach. Băieţelul este rodul relaţiei lui Julio cu Miranda (Miranda Johanna Maria Rinjsburger, 5 octombrie 1965, Leimuiden), o frumoasă top model de origine olandeză, pe care a cunoscut-o la Jakarta (Indonezia), la 5 decembrie 1990.
|
|
|
|
|
|
Julio nu va uita prea uşor data de 8 septembrie 1997, ziua “Premiului ASCAP” (Societatea Americană a Compozitorilor, Autorilor şi Publiciştilor), când producătorul şi compozitorul latin Emilio Estefan i-a înmânat premiul ASCAP Pied Piper Award, cea mai prestigioasă distincţie a Asociaţiei de Artă. Julio este primul artist latin căruia i s-a decernat acest premiu, câştigat, de asemenea, de celebrităţi precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald şi Barbra Streisand, printre alţii. În plus, primarul din Miami, Joe Carollo, a decretat Ziua lui Julio Iglesias în oraş.
La 3 aprilie 1999 s-a născut cel de-al doilea copil al lui Julio şi al Mirandei, pe nume Rodrigo. Doi ani mai târziu, în luna mai, cuplul a avut şi două gemene, Victoria şi Cristina.
Mama cântăreţului, Rosario de la Cueva, care i-a ajutat întotdeauna pe cei aflaţi în nevoie la parohia Corpus Christi din Miami, a decedat la 14 martie 2002, după o îndelungată suferinţă. O lună mai târziu, Julio şi fratele său, Carlos, au prezentat un proiect de construire a unui centru social, în memoria mamei lor. În acelaşi an, la 4 noiembrie, s-a deschis Centrul de Servicii Sociale Rosario de la Cueva de Iglesias, sub oblăduirea parohiei Corpus Christi, pentru ajutorarea persoanelor nevoiaşe.
La 18 mai 2004, când Julio avea 61 de ani, s-a născut Jaime Iglesias, cel de-al doilea frate al său, fiul doctorului Iglesias şi al Ronna Keitt.
La numai câteva zile după ce anunţase că aşteaptă cel de-al doilea copil al său cu Ronna, doctorul Iglesias Puga a încetat din viaţă subit, în dimineaţa zilei de 19 decembrie 2005, la 90 de ani. A fost un om de o vitalitate debordantă şi o deosebită simpatie. Era alintat “Papuchi” şi era foarte îndrăgit de toată lumea, îndeosebi de presă.
La 26 iulie 2006, în ziua în care tatăl său (Doctorul Iglesias) ar fi împlinit 91 de ani, s-a născut Ruth, surioara lui Julio.
Julio continuă să îşi încânte admiratorii de pretutindeni. La fiecare 30 de secunde se difuzează o piesă de-a sa la câte un post de radio, undeva în lume, oferă concerte în nenumărate ţări, iar albumele sale stabilesc noi recorduri de vânzări.
Viaţa artistului se desfăşoară între locuinţa sa din Punta Cana (Republica Dominicană), Miami (S.U.A.) şi Marbella (Spania), alături de Miranda şi de copiii lor.
În data de 5 mai 2007, s-a născut cel de-al cincilea copil al cuplului, Guillermo, la Miami Beach.
Sursa: julioiglesias.com